O parte zi, o parte noapte, aceeasi poezie
Recita singuri pamanteni in valsul lor prin viata.
Din cand in cand se oglindesc, treziti din reverie,
Dar trup de om incins in haine noi si cu o alta fata
Nu uita ca lutu-i lut chiar imbracat in straie.
Printesa isi incepe
ziua - pierduta intre lumi.
Priveste cu repros
spre ceas, facandu-l sa roseasca,
Apoi torcand,
se-ntinde-n patru zari si doua dimensiuni
Si-si cheama somnul
inapoi in barca sa domneasca.
O parte zi, o parte noapte, acelasi ritm tacut
Numara pasii de soldat, marsand spre plictiseala
Speriand cu glas de general si goarna drumul mut.
Iar ei, stiu bine, nicicand nu se indreapta catre fala,
Ci spre un orizont strain la care-aduaga petic rupt.
Topita-n soare,
domnita scutura praf de zana,
Apoi inspira,
fermecata, - cafeaua de pe masa
Cu capu-n nori si
telefonul alintat in mana
Ramane iar suprinsa
cat este de frumoasa.
O parte zi, o parte noapte, aceeasi partitura
Condusa de un dirijor satul de simfonie.
Orchestra canta iar hipnotic tot despre aventura:
Fecioare-ascunse printre note, cu petitori o mie
Rapite ba de zmei, balauri, ba pierzandu-si tiara.
In dans de balerina,
copila se scalda-n foc de zi,
Din clipa-n clipa,
arzand tot mai puternic imprejur.
Apoi, arata mandra
celui cu-ndrazneala de-a privi
Cum floarea
de-odinioara a colorat un inger sur.
O parte noapte, o parte zi, aceeasi panza neagra,
Martor pentru un artist nebun invins de acuarela,
Ce nu-ntelege cum de pastel turnat pe tabla larga
Si luat iara si iar in varful gros de pensula,
Sfarseste ne-ndoios autoportret turnat pe seara.
Apusu-a prins-o azi pe
fata iar in castelul care
O tine-nchisa fara
ziduri, culcata-n gand pe iarba
Si cum cu-o carte-n
mana, zambeste trist spre soare,
Soptindu-I, tot mereu,
ca e printesa intr-o lume oarba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu