Calau

Condamnat la moarte

Robert Ismael Peak

 2 tipuri de apropieri fata de personaj (descrierea atmosferei urmata de monolog al personajului in fata oglinzii- poezie continuata cu flashback care ofera posibiblitatea schimbarii destinului)

Narator personaj-studiaza psihologia condamnatilor la moarte, le ofera sansa de a isi intelege alegerile gresite care i au condus la fapta comisa prin stimulente mentale (Consecintele alegerilor, marturii ale altor personaje aflate in situatia lor etc) si le ofera, celor care inteleg legatura cauza-efect ocazaia de a si reformula alegerile odata ce reeducarea este complete. Urmarire video continua, se forteaza schimbarea radicala a personalitatii si caracterului indivizilor in cauza.

Gasirea unor scrijelituri ale vechilor condamnati

Constientizarea obligativitatii morti (transformarea din nu vreau sa dispar in pieirea este cea mai corecta, utila solutie, nimeni nu este vinovat decat peronajul in sine)

Nu exista o a doua sansa! Daca se dovedeste merituos I se ofera oportunitatea schimbarii treptate a tuturor decizilor

Oglinda

Scaun gol

Intunericul, linistea, stelele

Clopotul bisericii

Crestin care citeste in afara bisericii texte

Geam spre exterior

Muzica gardienilor

Biblia

Copil

Implementarea in mediu a unor elemente ce ii aduc aminte de copilarie+momentul fiecarei decizii eronate

Rememorarea evenimentelor cu ajutorul unui psiholog (EUL)- exagereaza reactiile, too late to change, disperare etc.

Nu stiu nimic despre ocazia schimbarii

In fata cu moartea

Capitolul 1 – Scurta descriere a procesului VINOVAT, scurte secvente retinute de alungul drumului spre purgatoruiul, preludiul finalului) descrierea camerei si a atmosferei in parallel cu dezolarea personajului, mirosul mortii pregnant

Capitolul 2 – psihologul, cine este, ce face, metode, program, pasi spre inchisoare (integrarea treptata in viata unei alte persoane, intelegere Dumnezeu), poate cumpara timp cu conditia sinceritatii, studiu asupra condamnatilor), impresia colegialitatii, atinge fundamentul, cunoaste minciuna, SINCERITATE EXCESIVA –spune lucrurile complet in fata, direct, lipsa menajamentului, ucide impresia nevinovatiei, dur, dar in acelasi timp apropiat, ofera cadouri, imbunatateste viata, asigura in mod repetitive inevitabilitatea mortii immediate, cumpara timp, 10 zile ???, trecerea prin etapele perioadei premergatoare sfarsitului- negarea, siguranta, acceptarea etc.

Noaptea intervin factorii rememorarii IMPORTANTA TIMPULUI- fiecare clipa pierduta inutil scala valorilor runiata, interes in elemente absurde, uitarea de a trai cu adevarat, familia?

Prima amintire poezie (Hipnoza?? )

A doua amintire poezie

Increngatura ce creeaza baza caracterului individului laitmotivul personalitatii (repetitive)

Capitolul 3 intoarcea in camera mortii

Fiecare capitol este format din 2 parti ZIUA sperantei incheiata cu Vegheaza, maine se paote sa mori

Cele 7 etape ale schimbarii caracterului

Intoarcerea In timp!!! Nu va stii daca este real sau nu, daca a trait o viata intr o viata, dar este recunoscator pentru primirea unei a doua sanse, schimbarea este complete (se va face in cadrul eutanasierii – se introduce substante care creeaza falsa impresie a mortii complete, are lor rezolvarea conflictelor provocate de fiecare decizie influentatoare, intoarcerea la proces- NEVINOVAT, adormise?? Stare de soc?? )

Libertatea!!! Amintirea rezlvarilor inlocuieste amintirile reale care par in acest moment visul, reintoarcerea intr o societate in care provocarile sunt la tot pasul dar care printr o atitudine pozitiva sunt rezolvabile)

Final – pasii inapoi din inchisoarea spre casa- trecerea prin anticamerele formarii peronale)

Reminder al schimbarii (semn pe frunte vizibil doar de om)

Fluturele din America cauzeaza uragan in Australia

Etapele schimbarii din inocenta in perversitate, din puritatea in murdarie, urmeaza turma, lipsa timpului de a gandi, implementarea in character a impresiei ca “se poate si asa”, pot pacali viata, mandrie,

Amintiri

-          Cum era in copilarie, descrierea catorva evenimente cheie cum este acum fata de atunci

-          Dragostea esuata il tranforma intr un ucigas al emotiilor si sentimentelor

-          Legatura cu familia

-          Schimbarea prietenilor

-          Scoala- atitudinea fata de examene

-          Calculatorul, dependenta de stimulente mentale care adorm constinta si fac uitate esentialul,

-          Calitate vs cantitate

-          Umilinta vs mandrie

-          Curt Rendiir

Capitolul 1 – Condamnarea/Procesul/Preludiu

19 iunie, 2015, dupa apus. Procesul Robert Ismael Peak impotriva statului American: deliberarea finala. Mediul este impresionat, timpul este pe sfarsite.  Sala vuieste in valuri de murmure seci, ciocanul dreptatii bate in mod constant in tribuna ce ofera moartea sau viata si chipuri de anonimi “nevinovati” privesc cu suflete inghetate, curioase si rele actul deciziei, condamnatul. Atmosfera este sufocanta, apasatoare, cerul pare ca se coboara peste audienta precum o mana a destinului tragic asupra lumii impure, cu fiecare noua secunda ce-si plange chiotul in clepsidra decizilor, iar in aerul ce miroase a condamnare se impletesc suflete respingatoare, hidoase, moarte cu ramasite rare ale luminii palide si seci care imparte cu zgarcenie prin fotonii sai empatie, intelegere si blandete. Publicul asista aparent detasat, indiferent, dar in inima cere nerabdator rezolvarea intrigii, cunoaste in mare parte situatia probabila si asteapta, precum pariorii infocati care au uitat sa-si cumpere biletul, decizia care nu le va influenta cu nimic existenta, pe  care o vor imbratisa sau, din contra, detesta si care, improriu, le va oferi temporar iluzia desavarsirii personale. Chipurile hidoase si aspre striga in cor cu glasuri mute: Rastigeneste-l, rastigenste-l, dar fratilor, unde este crucea? Este vinovat, negresit vinovat, o vad in ochii sai ce-mi par astazi cenusii, cruzi si rai. Omule trist, ti-ai trait viata, esti efemer, nu mai contezi in balanta umanitatii, este timpul nostru acum. Ha! Uite ca ti s-a infundat in sfarsit si nu vei scapa, iti garanteaz, fie de va fi nevoie sa te ucid cu dintii si unghiile mele. Poate ca ai trait pentru o clipa sentimentul libertatii, al dezlegarii de faptele-ti ce simt si cheama gustul razbunarii, dar condamnatule, nu ai scapat, nu, esti actor nereusit, un gafeur al vietii, sub privirile noastre superioare afla acum ca merit sa te judec, sa te privesc ca acuzat, pentru ca imi esti inferior, esti o cangrena sangeranda si mortala a lumii noastre. Eu, el, noi? Meritam sa traim, suntem fara de gres, platim taxa divinului, suntem imagini a ceea ce ar fi trebuit tu sa fii, ah nu vreau sa mi neg pacatele dar Doamne cat sunt de perfect si nevinovat fata de tine, amin imi spun acum singur, nu am ucis, nu am distrus familii, nu am furat, rapit fericirea nimanui, sunt un fiu al dragostei reale, sunt fereastra catre calitati! Cat despre tine, strainule, farama, morman de greseli, acum mori, pieri in mormantul acoperit de sangele ce l-ai varsat, ispaseste-ti in smerenie destinul ce ti l-ai creat. Calau! Nu pregeta! Ucide!

Astfel de vorbe reci si necrutatoare sunt gandite si adapa dispararea, dar in centrul zbuciumului coplesitor ce domneste in sala de judecata,  unicul om ce priveste, contempla, discret si tacut este insusi acuzatul si potentialul condamnat, muribund. Pare desprins de oameni si evenimente, corpul slabit I se intrepatrunde cu tronul mortii, iar singurul semn ce denota teama  este tremurul usor al mainilor ce incepe cu fiecare noua doza de ura revarsata asupra capului plecat. Cu ochii-i cenusii si opaci omul scruteaza chipuri, stari si sentimente, priveste neclintit in fiecare directie dinspre care simte influenta asupra procesului, iar sub lupa judecatorului nemilos,  pare ca prin fiecare noua miscare a capului, corpul ii este transfigurat treptat in statuie ori chip de ceara, o imagine a indiferentei. Un necunoscut daca l-ar privi insa acum ar zice: Uite un om care nu are motive de ingrijorare! Figura indrazneata, ochii patrunzatori, gatul puternic si inundat de vene ce galgaie a viata, parul blond, curat si frumos ingrijit, nasul promeminent, cu tente regale, tenul aramiu specific  zonei geografice din care face parte, Texas si mai ales pozitia corpului ferma, puternica, implacabila, toate confera imaginea unui om sigur pe sine, neinfricat, corect si realizat. Dar oare este asa?

Procesul incepe . Secventele se desfasoara cu rapiditate, continue si absurde, de parca un cameraman uituc ar fi lasat din neatentie butunul de fast forword deschis. Avocatul apararii: incolor, penibil, blocat in detalii fara substanta, insuficient de convingator. Instrumentul crimei: de netagaduit, a fost gasit in casa inculpatului. Mobilul faptei: evident si intangibil, gelozie dovedita.

Martorul intai paseste cu pasi masurati, incet catre boxa. Cauta din ochi cunoscuti, intorcand repede capul la vederea privirilor arogante, isi framanta mainile agitat ca si cum ar dori sa verifice daca inca le mai are, apoi, dupa un moment de nesigurata, isi flutura brusc pletele argintii si isi incepe discursul. Initial are un ton calm, familiar, accentuand fiecare silaba, pentru ca, odata cu sporirea magnitudii vorbelor rostite, sa se infierbante, aruncand in valuri de dispret nemascat sageti otravite catre actantul principal al procesului. Stimati domni, am venit astazi cu gandul de a crea o aparare solida pentru vechiul meu prieten, pe care am crezut ca-l inteleg, de a continua pana in panzele albe spre salvarea sa, simteam, speram cu putere ca voi mai gasi o farama de sinceritate in sufletul sau negru, de regret sau sentiment. Dar, l-am urmarit atent, acum si mereu, poate mai atent decat oricine din sala aceasta si astazi  mi-am schimbat conceptii , decizii si propria-mi inima suferinda, fapta este coplesitoare, strigatoare la cer, groteasca si in incercarea mea de a nu vedea realitatea, daca nu as marturisi astazi ceea ce intradevar simt, m-as ura cu ardoare in viitor. Da, sunt rusinat de mine, de inconstienta de care am dat dovada alegandu-mi o asemenea companie. Da, poate ca as fi putut salva ceea ce putea fi salvat din caracterul acestui diavol cu chip de om daca as fi inteles din timp sufletul acru, ascutit ce ne-a socat pe toti. Si da, il sterg astazi definitiv din inima mea, din cartea nescrisa a prietenei si, pot spune cu mandrie, ca déjà am facut-o. Astfel, nevinovata audienta, neg, contrazic  orice posibil alibi al acestui individ macabru, confirm vinovatia sa si, adaugand la aceasta, imi rup din mine aceasta bucata de suflet murdara. Va multumesc!

Audienta izbucneste in aplauze frenetice, rechinii simt miros de sange. Un zambet uscat si rugator destinde pentru o clipa trasaturile incordate ale omului, iar sub umbrela rusinii, o scanteie de speranta fortata si vibranta ii inunda corpul: Te rog, prietene, uita de mine, dar sterge-ti din memorie si pacatul din trecut, de odinioara… Ti s-a oferit o a doua sansa, aceeasi care mi se refuza astazi mie, profita de ea, o meriti, cat despre mine, muritorul, ca un tren deraiat de la calea ce-I sta in fata, am ajuns, prematur, la capat de linie. Uita prietene, uita.

Vocea i se stinge intr-un tremur necontrolat, trasaturile I se schimonosesc in soc dublat de umilinta si apleacandu-se la limita oferita de boxa, continua sa repete cu teama, obsesiv si rugator: uita, uita…

Martorul doi

Un om se apropie de asfintit. Negrul straluce in neant, odata ce pamantul se zbuciuma in stringile trecutului. Viata isi pierde cromatismul si pe masura sperantelor desarte ce pandesc necunoscutul, omul se vede fata in fata cu moartea. Iubirea ramane fada, ura strabate nenorocul, inruirea pragamatismului dublata de aripile stravezii ale calvarului incomplet fac din calau o umbra trista a ceea ce putea deveni. Voci searbade isi deplang inramarea, zbuciumul, chiotul, solitudinea vibranta romanteaza imposibilul devenit tangibil, iar simturile inselate neaga necontenit ,netulburate, nestingherite stimulii. Pe masura suferintelor se formeza cete de inapti, refuzati ai sortii, avortati ai unor alegeri perisabile si bolnavicioase. Bizar, eter, cast, lumea cere rasbunarea unor fapte gregare.