De ce?

De ce plang pruncii cand se nasc pestriti,

Plonjand fara habar in lumea noua?

De ce tot inapoi in lupta vor osteni raniti,

In vesnicul atac nebun catre o pace hada?

De ce pe mine soarele ma arde amical,

In timp ce nori se storc de ura peste tine?

De ce lovesc, improsca, scuipa, zbiara,

Popor catre popor in falduri de acid in vine?

Cu zestrea de cuvinte scut sunt zavorat in intrebare

Batand intr-una din picior nestiutor ce asteptand,

Caci intr-o rima de neintelesuri terminale,

Tu, viata, in loc sa-mi dai raspuns acum, imi tai necontentit netrebnicul avant.

Raspuns:

In brate dragi, copilul e curios de ce-n parfum inspira fum

Soldati alearga in neant catre o tinta ce o inteleg: nainte!

Iar pe cand astrul fara minte e circumspect cine e rau sau bun

Om catre om e tot surprins c-acel de langa simte.

De ce? Pentru ca… desi cu ganduri de etern

            Suntem faramituri de univers.