web counter

vineri, 7 august 2015

Patratel in Egipt

Partea 1.

Dupa amiaza de mai, Cairo, Patratel coboara de pe scara avionului inspirand optimist si atent aerul intepator al orientului. Uscat, aspru si fierbinte, Egiptul il intampina intr-o atmosfera sufocanta, facandu-l sa clipeasca des si incercand parca sa se trezeasca din reverie. Se afla pentru intaia oara in tara faraonilor, fiind invitat de un prieten vechi care lucra ca fotograf pentru muzeul de egiptologie.
Insa satul de calatorii (era ambasador) acceptase invitatia mai mult din obligatie, cat si dintr-o curiozitate fascinata fata de misterul femeilor acoperite de voal. In anii cat fusese trimis in Europa din spatiu in spatiu, castigase, pe langa experiente inedite, si un plictis infiorator pentru domnisoarele tipice pe care le frecventase dependent de nou. Acelasi tipar, aceiasi stare de fapt. Prietene de-o noapte sau amice de durata, ele functionau, cel putin in cazul sau, robotic, pastrand aparente, raspunzand avasurilor cum se cade si calcand tiptil pe graficul deja arhicunoscut al presupusei relatii (in engleza “hook up”.)
Anii adolescentei ii fusesera plini de vise: de libertate, atipic si…sex, insa calea pe care si-o alesese fusese, nesparat contrara. Desi in libertate, a fost tinut in firele tesute de viata pe care si-o alesese. Desi experimentat in idile, acceptase comunul ca plafon si… desi atipic in existenta, versuri de odisei ii erau straine: “Ah bietul Romeo! E ca si mort: strapuns de ochiul negru al unei fetiscane balioare, ii uie-n urechi un cantecel de inima albastra si discul inimii lui e despicat in doua de sageata orbului arcas.” aceleasi cuvinte culese candva dintr-o carte neimplinita.
Stand rezemat stramb pe geamul de la autocarul spre hotel si lovit in crestet de soarele naprasnic Patratel aiura. Inima ii batea nebuneste, dar totusi asculta glasul monoton al rotilor. Ochii I se aprindeau patrunzatori catre strada inundata de individe imbracate din cap pana in picioare, insa era cuprins de vise poate erotice, de cum va si sedus si iubit de o femeie cu buze pline si carnoase, de sani virgini si solduri calde care se vor misca, oare, intr-un ritm nebun.
Pe strada nesfarsita, se zerea strania impletire intre bogatia opulenta si saracia dezolanta. Intre copii neingrijiti si barbati care stau in cap de drum si zbiara catre cumparatori si doamnele misterioase ce se preling fantomatic prin praf. Vesminte negre, cu chipul acoperit si tragand dupa sine firele unei alte culturi.
Prietenul lui Patratel… sa-I spunem Edmond… vorbea mult si prost. Despre piramide invalmasite in temple si preoti, despre mumii care pesemne ca nu se trezeau ca-n filme buimace din Valea regilior, artefacte, Tutankhamon, un nil fara crocodili, o mare rosie care nu-I rosie, simboluri, abastractul religios. Intins intr-o parte Patratel se plictisea ingrozitor. Incercase sa-l priveasca tacut cu un ochi, dar dupa o scurta vreme a decis ca nu-l merita nici pe acela. In orice caz, Edmond nu parea sa fie deranjat.
“Esti obosit, bietul de tine, vai dragul meu, dar sa stii ce dor mi-a fost sa vorbesc romana, Nu ti-am spus ca m-am apucat sa fac un curs online? Predau egiptologie. Nu prea am studenti, dar am ocazia sa ma vorbesc si eu limba. Intre arabii astia voi inebunii. Am incercat sa-mi gasesc si eu o partenera pe aici, dar ce sa vezi, niste neintelese. Pinguini caliti la caldura. Apropo de pinguini, nu ti-am spus de perioada mea din tinerete in care… Polul Nord… singur… frig Doamne ce frig”
Patratel nu era de acord. In fapt, nici nu asculta. Cuvintele lasate in urma I se prelingeau pe langa urechi lasand in urma o dara de povesti care se evapora la prima atingere a soarelui. Era plictisit, neamuzat si realmente dezinteresat. Un prim fapt care il readuse inapoi la viata a fost figura hotelului care se intrezarea la orizont: inalt, exagerat de inalt, cu peste 60 de etaje dupa calculul sau, Hilton umbrea jumatate din drum. Adulti si copii se plimbau de colo-n colo. Palmieri margineau curtea sa interioara, iar o piscina exterioara neobisnuit de intinsa, il intampinara de domnul P. intr-o atmosfera ce ii aduse in fine un zambet pe buze.
Marginind gradina, 3 stalpi inalti cu modele umane deschideau calea catre intrarea principala. Interesant este ca desi aflat in inima orasului Cairo, cu dozele lui stricte de indocrinare, cele trei coloane razbateau imagini extatice. Cupluri pozitionate in diverse forme erotice emanau o stare de sacralitate venita parca dintr-o alta lume. Din explicatiile lipsite de substanta ale lui Edmond, erau motive grecesti. Fara sa mai fie nevoie de alte completari, Patratel, observa ca sculpturile murale infatisau adorarea femeii intr-o fresca ce copia divinitatea din alte imagini pe care le mai vazuse despre Egipt. Privea fascinat scenele pana cand fu desprins cu forta de personalul hotelui patruns de un acces de amabilitate.
De aici, povestea in poveste, cele doua personaje si-au continuat contururile unei experiente clasice de turist intr-o tara ce abunda de istorie. Din muzeu in muzeu, inotand in atatea piramide si temple si duhnind a camila, avura totusi ocazia sa se reimprospateze intr-o fabrica de parfumuri, precum si in insula Elefantina, oaza pe care faraonul modern al Egiptului Hosni Mubarak si-o faurise din nimic pentru ca sa-l desfete.

Partea a 2-a
Ehei, cei doi continuara prin a lua vaporul pe nil, oprindu-se din loc in loc, pentru o noua minunatie de piatra, fascinanta in esenta, dar realmente exasperanta daca era pusa in cadru, timp si spatiu de catre neobositul Edmond. In fata tempului Abu Simbel, acesta din urma incepu ca de-obicei: “Ei bine, poate ca nu ti-am spus (ii repetase de cel putin trei ori pe drum), in fiecare zi de 13 octombrie, anul adica, daca ma intelegi, o raza de luminte trece peste capul lui Horus, si chiar sub Ra Horahti, adica peroana zeiasca a lui Ra la apus si, daca nu-ti amintesti (isi amintea), lumineaza fata dumnezeului creator, Ptah, impreuna cu cea a faraonului, insa, atentie, o intuneca pe cea a zeului mortii Osiris.”
Intre atatea nume neinteresante de personaje, auzi!, zeita vaca Hathor, zeul sacal Anubis sau zeul bou Apis.
“Egiptenii astia sunt nebunii” gandi Patratel incercand sa-si puna cap la cap o alta fantezie cu amor, dar pastrand inca aparenta interesulului. Aici gresea. Atata vreme cat Edmond simtea ca are un public, neindoios incepea sa vorbeasca. Intai incet si molcom, apoi, pe masura ce subiectul se aprofunda si devenea mai interesant (in opinia sa), se agita, se avanta in argumentarii si ipoteze (de multe ori chiar proprii) si lua la rand istoria tarii pustii. Daca ar fi ascultat un rezumat, poate ca domnul P. ar fi ascultat pana la capat, in sine, de ce nu ar afla cine este Tutmes si de ce a avut o relatie oarecum neobisnuita cu bunica sa Hatchpsut. Insa, preluata de la un capat la altul, an cu an si repetatata la nesfarsit de legenda intruchipata a profesurui ticaitor si uscativ de istorie, il ducea la disperare.
De ce atatea fantezii? Pentru ca acesta era unul dintre motivele pentru care venise. Sa viseze, sa adulmece o alta piele, sa atinga un suflet acoperit in mutenie, sa fie fortat sa priveasca in ochii barati de materialul burkhei, sa guste din fructul oprit. De cine oprit? Nu stia si nici nu voia sa afle. O clipa chiar poate cuprinde multe vieti.
Ultimile zile din calatoria lui Patratel se scursera in acelasi ritm ametitor. Fu neasemuit de incantat ca va vedea in sfarsit crocodili intr-un templu ascuns prin stuful nilului. Insa a fost la fel de neasemuit de intrigat si dezamagit ca stuful fusese inlocuit de nu baraj, apa care inunda anual de o ecluza si crocodilii activi si mancatori de caprioare zburdalnice, de mumii de crocodili ososi si amintind de o epoca apusa. Edmond ii explica simplu: “Egiptenii erau inconjurati de animale, asa ca, ce puteau sa faca, in loc sa le manance asa cum era cazul au inceput sa le aduleze.” Domnul P. deja isi imagina: o friptura de ibis, inlocuita de o statuie scortoasa, o tocanita de soim data la o parte pentru o figurina cu nasul coroiat intruchipand un zeu al razboiului. Pe omniprezentul Horus. Omniprezent nu pe pamantul negru al Egiptului, ci in povestirile “istoricului, arheologului, egiptologului priceput sa filozofese fara doar si poate in orice domeniu.
Au urmat Karnak si Luxor, temple in care din nefericire, nimeni nu putea sa vada pietre sau monumente din simplul fapt ca erau acoperite de oameni. Un musuroi de turisti se aruncau disperati sa acumuleze cultura. Pipaiau atenti artefactele, le tineau in mana, le masau, se asigurau ca nu au plecat. Tot acolo, aflara de la un ghid local ca in Egipt au fost create primele preservative. Intai au inceput din piei de serpi, solutie la care au trebuit sa renunte dupa disparitia dramatica prin otravire a unor organe indispensabile poporului egiptean. Au continuat cu piei de animale domestice; capre, oi, cai, lei, camile, tot ce aveau la dispozitie in momentul actiunii, sfarsind in final prin a adopta o metoda care ne ramane si noua astazi. Prezervativele Durex, aparute in anul 2500 inainte de era noastra, fiind inventate de catre Keops, posesorul atat a celei mai inalte piramide din lume, cat si a celui mai mare… baston.
Ultima dimineata veni. Peste fix 24 de ore, Patratel avea sa paraseasca Egiptul, acoperit de istorie, dar inca nesatisfacut. Edmond plecase cu o seara inainte si, precum se asteptase, peste chipul si urechile personajului nostru se asternu o liniste organsmica. Luni, 21 mai avea sa fie o zi mare. Privita prin ochii noului nostrum personaj, ea rasuna:
“Trist zorile iubirii-mi incepura.
Caci vai! Sunt osandita sa iubesc
Pe omul ce-s datoare sa urasc.”
To be continued


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu