Pentru ca intotdeauna a incepe un lucru este mult mai greu decat a continua unul deja inceput, prima mea postare va contine ceva ce am scris cu mult timp in urma (mult pentru mine) si anume prima mea poezie (si singura). Este scrisa in doua variante, la distanta de cateva luni, între clasa a 5-a si a 6-a si exprima aspiratia si speranta ce indreapta omul spre absolut, spre nemurire, intr-o lume în care nu se regaseste :)). O alta interpretare este ca poezia incearca o rima fara rost, folosind cuvinte si subiecte incompatibile prezentului sau starii actuale.
Nu are titlu, nu are subiect, are poate doar rima. Dar, in sfarsit afisez prima mea postare!!!
Varianta 1.
1. Peste cerul prea albasatru
O sclipire se aprinde,
Poate totusi dintr-un astru
O privire ne surprinde…
2. Poate lume ca a noastra,
Stralucind de veselie,
Mai exista in fereastra
Inc-o vasta galaxie?
3. Noi, cu ganduri ravasite,
Ne gandim la alte locuri
Si cu fruntile-ncretite
Ne-avantam spre mii de focuri.
4. Luna-n-a sa feerie,
Ne arata oare ea,
Intr-a dansei maiestrie,
Ce inseamna perfectiunea?
5.Intr-o lume furtunoasa,
Ne putem gasi noi calmul
Si o lume mai frumoasa
Sa gaseasca din nou omul?
6. Vrem noi oare-adeavarat
O menire mai frumoasa
Sau vrem s-avem de purtat
Numai griji si-o haina groasa?
7. Numai prin iubire-i viata,
Doar gandinu-te la altii:
O traire mai mareata,
Mai presus chiar decat muntii…
8. Vreau o viata de lumina,
Sa traiesc precum o floare
Intr-o lume mai senina
Ce nicicand nu moare…
Varianta 2.
1. Intr-o lume mult prea plina,
Ne simtim atat de singuri,
Iar cand viata se termina
Disparem sub flori si muguri
2. Oare totu-i in zadar:
Griji, iubire, ura, dor?
Traim toti doar un cosmar
Un vis doar, om trecator?
3. Gandurile ne-nconjoara
Si speram la vesnicie,
Speram ca o stea coboara:
Mult dorita aparitie…
O sclipire se aprinde,
Poate totusi dintr-un astru
O privire ne surprinde…
5. Poate lume ca a noastra,
Stralucind a perfectiune,
Ne asteapta si ne mustra
Ca nu ne-ndreptam spre bine.
6. Traind clipe ravasite,
Ne-ndreptam spre alte ganduri
Si cu fruntile-ncretite,
Ne-avatam in mii de focuri…
7. Intr-o lume tumultoasa,
Ne putem gasi noi calmul
Si o lume mai frumoasa
Sa gaseasca din nou omul?
8. Cautam niste schimbari,
Toata viata incercam,
Dar satui de cautari,
Incepem sa ne-ntrebam:
9. Vrei tu oare-adevarat
Dragoste nemuritoare
Ori tu vrei sa fii bogat,
Intr-o lume trecatoare?...
the end...
imi place mai mult a doua varianta...
RăspundețiȘtergere3 pg!!
RăspundețiȘtergerefilozofica poezia pentru un copil de clasa a 5 a
RăspundețiȘtergereImi place, dar de ce ai pus titlul postarii: "rima fara rost"?. Te subestimezi din start. Poezia e chiar buna (mai ales pt clasa a 5-a, vorba Anei), ideile sunt un pic amestecate (probabil din nevoia de a crea rima), dar in esenta ai reusit sa transmiti mesaje, sa te faci inteles. Hai ca mai am putin si fac un comentariu literar :)).
RăspundețiȘtergereA, si apropo: nu inteleg de ce poezia nu are nume: merita unul!
ok...ma simt un pic depasita, adica eu in a clasa a 5-a nu stiam cum sa scap de scoala sau cum sa ma joc mai mult, in schimb tu vorbeai despre absolut, despre nemurire, despre conditia omului de geniu. Bravo, atunci nu pot spune decat ca vei fi noul Mihai Eminescu!!! Felicitari!(daca vei deveni cunoscut, mentioneaza-ma si pe mine pe acolo, da bine la imaginea mea:P).
RăspundețiȘtergereA si sa nu uit, cucul nu e uliu/soim!(nu m-am putut abtine:P)