
Persoanjul este DIDI, iar albstrul este culoarea ochilor ei.

Mostenit probabil de la stramosii nemti, albastrul ochilor ei a capatat puterea maxima de expresie, caci privindu-i ura lor te ingheata, te simiti analizat, cunoscut dintr-o privire, simti cum esti in controlul lor, nu te poti opune, iar daca o faci, vei regreta. Ce legatura are cu excursia? Ce influenta au putut avea cele doua elemente? Probabil ca in momentul in care ai auzi de vizita la o expozitie marca Leonardo Da Vinci, ti-ai imagina poza clasica a unui grup de elevi aflati in jurul unui ghid si o profesoara asezata timid intr-un colt, absorbind cuvintele pline de intelepciune ale celui din mijloc. Noi nu suntem clasici, suntem originali, negativ: DIDI si-a folosit din nou puterea dominatoare a albastrului, a acaparat rolul ghidului, care a cedat fermecat de privirea acida a acesteia. In final, ghidul a ajuns sa uite tot ceea ce stia, iar noi am plecat incantati ca pentru prima oara nu am fost singurii dominati.
Poate parea ciudat, dar pana acum aceasta a fost singura intalnire in afara scolii cu binecunoscuta DIDI, dar daca va mai urma inca una, cu siguranta si aceea va fii sub acelasi imperiu rece, inghetat al albastrului strident ce si-a pus amprenta asupra tuturor.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu