Timp liber sau eliberat

Romania este democrata. Cat de mult si-au dorit parintii nostrii sa spuna aceste trei cuvinte, cat de multi sunt cei inrobiti in propria tara, pentru care democratia nu este si nu va fii prea curand posbila, cat de multi sunt sclavii propriului corp, sclavii drogurilor, al aloolului, al norocului sau banilor. Cuvantul "liber" defineste insusi omul ca fiinta superioara, toti suntem egali, toti pornim de la 0 si depinde numai de noi ca sa ramanem liberi.

Timp liber..Vedem la fiecare pas articole despre el, cum poti sa-l obtii, cum poti sa-l cheltuiesti, cum poti sa-l pierzi, cum poti sa-l reobtii. Timp liber nu inseamna timp pierdut, ci inseamna timp eliberat. Suntem din ce in ce mai ocupati, lumea alearga pe cai fara sfarsit, viteza ni se mareste, dar uitam sa ne regasim, devenim eficienti, dar nu mai gandim, suntem roboti. Ne plangem zilnic ca ne-am pierdut libertatea, ca suntem sclavii unui mecanism care isi continua miscarea metalica si rece si care nu ne lasa sa ne odihnim. Dar ceea ce credem ca facem este compus din ceea ce facem si ceea ce pierdem, iar de acel timp eliberat nu mai avem loc, suntem in inchisoarea acelui mecanism. Miscarea insa va continua intr-o singura directie, timpul nu se intoarce, iar fiecare clipa pe care nu am folosit-o eficient, ne oboseste, ne seaca de puteri si cel mai rau, ne creeaza un obicei.
Sunt timpuri si timpuri, timpul de a invata si timpul de a juca, timpul de a plange si timpul de rade, timpul de a iubi si timpul de a ura, timpul de a scrie si timpul de a citi, fiecare lucru isi are vremea lui, iar daca nu gasim resurse in noi sa cunoastem vremea fiecarui lucru si sa o respectam, sa nu ne pierdem ocazie dupa ocazie, clipa dupa clipa din ce avem, vom fii pierduti la randul nostru, ne vom pierde din elan si vom cadea precum Icar din inaltul cerului, cu aripile frante. Vom cobora in cercuri mari, iar in final ne vom zdrobi.
Trebuie sa ne eliberam, sa nu fim sclavi, sa nu ne pierdem, ci sa fim liberi, sa ne eliberam timpul, sa ne punem tinte din ce in ce mai inalte, dar pe care sa le respectam. Oamenii de rand cauta sa-si petreaca timpul, oamenii intelepti sa-l intrbuinteze.

Excursie in albastru

Poate parea ciudat, dar pana acum am avut o singura intalnire in afara scolii cu binecunoscuta DIDI. Intalnirea o putem numi prin absurd excursie, caci a adunat personaje variate, toate sub dominatia albastrului, a caror numar a depasit 20, iar timpul s-a incadrat in 3 ore. Cum orice excursie trebuie sa aiba o tematica (ex: vizitarea Muzeului Petroului, Muzeului Ceasurilor, etc) si a noastra a avut. Am vizitat o expozitie care aducea in lumina creatii ale lui Leonardo Da Vinci, reconstruite dupa schita originala: o idee excelenta pentru mintile crude si aspirante pentru cunoastere si cultura ale unor copii. Nu o sa insist asupra vizitei, care desi interesanta, nu a iesit in evidenta: daca vreti puteti vizita expozitia la teatrul de opereta "Ion Dacian". O sa insist asupra unui singur personaj si unei culori a caror influenta poate strabate timpul si spatiul, poate pasi chiar si printre operele unui artist nemuritor.
Persoanjul este DIDI, iar albstrul este culoarea ochilor ei.

Mostenit probabil de la stramosii nemti, albastrul ochilor ei a capatat puterea maxima de expresie, caci privindu-i ura lor te ingheata, te simiti analizat, cunoscut dintr-o privire, simti cum esti in controlul lor, nu te poti opune, iar daca o faci, vei regreta. Ce legatura are cu excursia? Ce influenta au putut avea cele doua elemente? Probabil ca in momentul in care ai auzi de vizita la o expozitie marca Leonardo Da Vinci, ti-ai imagina poza clasica a unui grup de elevi aflati in jurul unui ghid si o profesoara asezata timid intr-un colt, absorbind cuvintele pline de intelepciune ale celui din mijloc. Noi nu suntem clasici, suntem originali, negativ: DIDI si-a folosit din nou puterea dominatoare a albastrului, a acaparat rolul ghidului, care a cedat fermecat de privirea acida a acesteia. In final, ghidul a ajuns sa uite tot ceea ce stia, iar noi am plecat incantati ca pentru prima oara nu am fost singurii dominati.

Poate parea ciudat, dar pana acum aceasta a fost singura intalnire in afara scolii cu binecunoscuta DIDI, dar daca va mai urma inca una, cu siguranta si aceea va fii sub acelasi imperiu rece, inghetat al albastrului strident ce si-a pus amprenta asupra tuturor.