Ieslea din piept
Desleaga iar, Decembrie, o fiara
Cand frigul noptii bate in fereastra...
Si nimeni nu va mai privi afara,
O tainica lumina ingereasca...
E hanul lumii, plin de oaspeti,
Se-aud cantari, se sparg in maini pahare,
Se zavoraste gandu-n nepasare
Si-n asternutul timpului se doarme...
De ce cantati doar intr-o noapte, oameni,
Cand sunt atatea zile peste an?
In toate cate sunt necolindate,
Stapanul lumii cauta un han...
Petala florilor de mar s-a scuturat
In dreptul inimii prea pline,
Dar nimeni nu-L asteapta pe-Imparat
Si-atarna grea o aripa spre mine...
Nu mai e loc de odihnit in casa
Si s-a facut tarziu in Betleem...
Va stii Emanuel sa ma gaseasca,
Acolo unde cerul a facut un semn?!
Mi-am asezat un staul pe pamant,
In care singur sa-L astept...
Cu cantec bland venind, Pruncul ceresc
Va poposi in ieslea mea din piept...
